ADAC Zürich 24h Rennen - Part II

ADAC Zürich 24h Rennen - Part II

Bineinteles ca nu am putut dormi, in anticiparea deplasarii de azi spre Nurburgring. Am si pus alarma sa sune la ora 8 in loc de ora 9 si asta mi-a adus vorbe aspre inca de dimineata. 

Plecam intr-un final, pe la ora 9:30 pentru a cumpara un trepied din Trier de la magazinul de electronice care deschidea la ora 10:00. Zis si facut, cu trepiedul in brate si cafeaua la bord, ne urcam in masina si dupa mai bine de o ora si un sfert, ajungem la circuit. Destul de multa lume la ora aia asa ca dam o tura pe langa sa vedem care e situatia cu parcarea. Reusim sa parcam la B5 care este chiar in fata circuitului, undeva la peste 500m. Eram norocosi. Acum sa vedem ce se intampla cu biletele, dupa ce nu reusisem cu cateva zile inainte sa le luam online. Cum intram in cladirea principala de pe linia start finish, gasim si o ghereta unde se vindeau bilete. Ne stresasem degeaba, bratarile pe trei zile erau destule. 

Noi mai fusesem pentru cateva ore, in 2012, in acelasi loc pentru acelasi eveniment. Cum pentru Dan si Andrei era prima data, am zis sa dam o tura si sa vedem ce ne ofera magazinele. Plin de vitrine cu machete, de suveniruri, pana si magazine cu articole ale echipelor de F1. Simulatoare, modele noi de masini, lansarea noului Porsche care va intra pe circuit la anul. Standuri intregi cu articole cu Ayrton Senna si Michael Schumacher. Bineinteles ca nu ma pot abtine si merg direct la standul BMW Motorsport.  Un paradis pentru niste petrolheads ca noi. 

Dupa ce nu mai facem fata multitudinii de culori, decidem sa mergem in spatele boxelor pentru ca era deschis accesul pentru toata lumea, fiind intre sesiuni, chiar inainte de inceperea calificarilor la clasa GT3 (cea mai puternica prezenta aici). Prima data cand avem astfel de acces. Am ramas uimiti de ce am vazut prin garaje, de felul cum inginerii lucrau la diferitele monoposturi. Cauciucuri peste cauciucuri, interviuri cu pilotii, toata lumea facea poze etc. Chiar nu pot sa imi imaginez cum functionau tehnicienii echipelor prin nebunia aia. Tocmai fusese o cursa de masini clasice si acum le vedeam si pe cele lovite, aduse inapoi la boxe, pe platforme.  

In spatele boxelor, erau corturile cu cauciucuri (zeci de seturi), dupa aceea inca un rand cu corturile de ospitalitate ale diferitelor echipe. Dupa ce navigam acest haos si suntem fascinati de ceea ce am vazut, o luam inapoi spre tribuna oficiala pentru ca incepea prima sesiune de calificari a tuturor claselor. 

Abia asteptam acest moment. Ne decidem sa mergem in locul nostru favorit, in primul viraj dupa linia de start, de unde puteam vedea de aproape toate masinile si inca o mare parte din circuit inainte de intrarea in padure, pe Nordschleife. 

Diferenta clara de putere, sunet si pachet aerodinamic intre modele GT3  si restul, asa ca de fiecare data cand intrau intr-un tur cronometrat, era o placere sa vezi cum decelereaza de la aproape 280km/h. 

Pe la ora 17:00 se termina aceasta prima sesiune a calificarilor, urmand ca la ora 19 sa fie ultima sesiune, cu cei mai buni 30 de la clasa GT3. 

Decidem ca este timpul sa mancam ceva si nu am avut prea multe optiuni. Am decis sa mergem pe clasic nemtesc si sa mancam un currywurst cu cartofi. Tot timpul ne ferim de asa ceva dar am zis ca de data asta sa fim si noi in spiritul cursei. Alta optiune ar fi fost un snitel sau un sandwich. 

Dupa aceasta masa "sanatoasa", Dan cu Andrei decid sa ia autobuzul si sa mearga undeva in padure pe Nordschleife. Ne incanta si pe noi ideea, dar era un frig de ne tremurau dintii in gura asa ca am decis sa ramanem, eu cu Daiana, in acelasi loc ca la prima sesiune. 

A doua sesiune a fost diferita ca format: dupa un tur scurt de recunoastere, masinile s-au asezat una dupa alta pe linia de start aproape ca la cursa. Apoi au pornit in tururile cronometrat exact ca la raliu, una cate una la intervale egale de timp. 

Sesiunea a fost scurta, de 30 de minute si nu am inteles prea bine care a fost ordinea la final pentru ca singurul monitor unde puteam vedea aceste detalii, era cam departe de noi. Nu am inteles de ce era pozitionat acolo unde era si nimeni nu vedea nimic. In fine, o sa ma uit la niste highlights la hotel. 

Cum Dan cu Andrei erau undeva foooooarte departe de noi si venind cu masini diferite, am decis sa o luam incet spre parcare si mai apoi spre hotel. Pe drum inapoi spre hotel, aflam ca autobuzul care trebuia sa ii ridice si sa ii aduca la cladirea principala, nu a venit, dupa o ora de asteptare. Asa ca baietii si-au luat picioarele la spinare spre masina lor. Noi am ajuns inapoi in Luxemburg si ei abia au ajuns la masina lor. Maine o sa fie foarte morocanos probabil.

Finalul celei de a doua zi si partea interesanta abia incepe.

Pentru a va oferi o experienta de navigare mai buna acest site foloseste cookies.

Daca esti de acord cu acestea, inchide aceasta notificare sau afla mai multe despre setarile cookies aici | OK, inchide