Tehnologia ce modeleaza tenisul modern: sistemul hawk-eye.

Tehnologia ce modeleaza tenisul modern: sistemul hawk-eye.

Din perspectiva analistilor sportivi in materie de tenis, sistemul hawk-eye este una din cele trei revolutii majore ale acestui sport din ultimii 50 de ani. Primele doua, in anii ’60 si ’70, sunt reprezentate de eliminarea conditiei de a servi cu piciorul pe sol, respectiv tie-break-ul. Din nou, tehnologia si-a gasit locul intr-o latura a tenisului care pana nu demult facea savoarea spectatorilor de la meciurile lui McEnroe. Precizia sistemului elimina putinele erori ale arbitrilor si le permite jucatorilor sa-si perfectioneze loviturile.

Hawk-eye: istorie, tehnologie si regulament.

Testat incepand cu 2005, sistemul hawk-eye a fost introdus pentru prima data in turneele ATP si WTA in anul 2006, dupa lungi discutii si perfectionari sub egida Federatiei Internationale de Tenis (ITF). Compus dintr-un sistem complex de 10 camere video de mare viteza, ce pot capta pana la 52 de cadre pe secunda, hawk-eye construieste virtual trasa pe care mingea o parcurge pana la contactul cu solul.
Generic, o decizie contestata in timpul unui meci de tenis poarta numele de challenge. Fiecare jucator are la dispozitie cate challenge-uri doreste pe parcursul unui meci, dar nu mai mult de 3 challenge-uri gresite pe parcursul unui set. In eventualitatea unui tie-break, tenismanul mai are dreptul la un challenge gresit.

Spectacolul protestelor din timpul meciului, inlocuit cu acuratetea loviturilor.

Hawk-eye s-a transformat rapid intr-un sistem iubit atat de jucatori, cat si de spectator. Mai mult de 80 de turnee folosesc in prezent aceasta tehnologie, fiind intens discutata introducerea acestuia chiar si la turneele de zgura, acolo unde mingea lasa o amprenta pe teren la contactul cu solul.
Determinand cu precizie punctul in care mingea atinge terenul, sistemul exclude erorile arbitrilor de linie, oferind ocazia fiecarui jucator sa conteste deciziile acestora, intr-un mod diplomatic si mai discret decat protestele vulcanice ale jucatorilor din anii ’80-’90.

Adevaratul beneficiu al sistemului: statistica.

Desi precizia sistemului pare a fi principalul sau atu in turneele ATP si WTA, fie ele la simplu sau la dublu, adevaratul beneficiu este reprezentat de componenta statistica pe care acesta o genereaza in timp real, respectiv la final de meci. Atat antrenorii, cat si jucatorii de tenis au la dispozitie pentru analiza toate loviturile de pe parcursul unui meci, indiferent de rezultatul acestuia. Astfel, se pot evalua pe parcursul unui turneu strategiile si loviturile castigatoare, fie ca sunt ale tenismanului sau ale adversarului acestuia. Antrenamentele devin astfel tintite, vizand diferite laturi ale jocului practicat pe teren, adaptarea strategiei de joc in functie de tipul suprafetei sau jocul adversarului.

Pentru a va oferi o experienta de navigare mai buna acest site foloseste cookies.

Daca esti de acord cu acestea, inchide aceasta notificare sau afla mai multe despre setarile cookies aici | OK, inchide